Articole

Cuvântul „perfecționism” are conotații pozitive în limba populară. Astfel, o persoană perfecționistă poate fi o persoană în care poți să ai încredere, care se străduiește să facă cât mai bine orice lucru, care își respectă toate promisiunile și care nu întârzie niciodată.

Mulți dintre noi se nasc cu o dorință mai mică sau mai mare de a deveni cât mai buni, de a face totul cât mai bine. Însă există și oameni care tind să devină perfecționiști, chiar dacă asta înseamnă o schimbare radicală a comportamentului lor, și nu neapărat în bine. Aceștia nu se vor abate sub nicio formă de la drumul pe care l-au ales și vor merge până la capăt pentru a-și atinge obiectivele.

O astfel de persoană pune accent mai ales pe lucrurile mici și nici un amănunt nu-i este necunoscut. Totuși, puțini sunt cei ce știu că acest individ are de multe ori probleme personale și suferă enorm din dorința de a face totul perfect. Din păcate există un număr foarte mare de astfel de oameni.

Teoreticienii numesc perfecționiste acele persoane care tind într-un mod obsesiv și posesiv să elimine din comportamentul lor toate defectele și greutățile. Scopul lor este acela de a ajunge la performanța de a avea doar calități și nici un defect, lucru imposibil de realizat.

Sunt câțiva factori care ne dezvăluie un caracter perfecționist:

1. izolarea sentimentală
2. rigiditate și neflexibilitate
3. atenția exacerbată acordată lucrurilor mici și evenimentelor mărunte
4. zgârcenia
5. atitudinea nervoasă și stresantă față de viață
6. tendința de a părăsi proiectele personale pentru a le îmbunătăți pe cele sociale
7. aspirațiile prea înalte

Un individ perfecționist are tendința să-și stabilească lui și celor din jur standarde foarte ridicate și rigide. De aceea, atunci când ceilalți nu se ridică la nivelul lui îi va ignora și se va izola de ei. Pentru că are aspirații foarte înalte și dezamagirile vor fi pe măsură. Mai mult, va face orice pentru ca totul să fie exact cum vrea el. Pentru că o astfel de persoană este foarte atentă la detalii, se va enerva cu ușurință atunci când, de exemplu, va auzi un zgomot cât de mic în mașină, ori dacă într-o frază un punct nu a fost pus unde trebuie.

Caracterele perfecționiste nu sunt zgârcite numai din punct de vedere material, ci mai ales atunci când este vorba de sentimente și trăiri pe care le împărtășește cu greu celor din jur.

Care sunt totuși cauzele care stau la baza acestui tip de personalitate?

Yung face o clasificare a tipurilor de gândire și a sentimentelor unui asfel de caracter. În viziunea lui, o persoană perfecționistă este aceea care pune accent mai mult pe rațiune dacât pe sentimente.

Ana Freud crede că un copil care a fost supus la multe pedepse în copilărie va ajunge la maturitate să aibă probleme cu energia psihică libidiană. Acest tip de caracter se va transforma cu siguranță într-un perfecționist.

După Adler, un om care se naște cu dorința de a domina și cu voința de a fi mai bun și mai eficient se va transforma într-un perfecționist. Dacă de mic, copilului i se va impregna sentimentul că este ineficient, acesta va încerca toată viața lui să-și completeze lipsurile depunând eforturi mari ca să ajungă un perfecționist. El definește perfecționismul ca pe un mecanism de apărare a eului, un mecanism de compensare.

Carl Rogers cred că un copil, căruia i s-a cerut să îndeplinescă anumite condiții pentru a fi iubit (să ia doar note de 10, să-și facă ordine în cameră, să respecte programul stabilit de părinți), va ajunge la maturitate să facă eforturi mari pentru a fi iubit. El va ajunge să creadă că nu are dreptul să primescă iubire dacă nu face totul perfect, dacă el însuși nu va fi perfect.  Din alt punct de vedere, perfecționismul este privit ca un instrument care controlează anxietatea. Pentru că, atunci când totul este organizat foarte bine, nu pot exista greșeli, deci nu există nici anxietăți.

Este foarte greu să dăm sfaturi persoanelor perfecționiste. Depinde de stadiul în care se află, de cât timp au probleme și ce probleme au. Însă cel mai bun sfat este să renunțe la standardele prea înalte, pe care nu le pot depăși, și să-și stabilească altele în funcție de puterile lor. Cel mai grav este că, atunci când o astfel de persoană are astfel de probleme, suferă nu numai ea, ci și familia și copiii ei.