Articole

Problemele de natură sexuală duc la un procent ridicat de divorțuri și la neînțelegeri în viața de cuplu. Până în anii 60, în SUA, nu a fost surprins acest aspect, problemele sexuale fiind puse în discuție în cercuri restrânse și de către persoane cu un statut social mai înalt. De asemenea, a existat datorită religiei, ideea că viața sexuală este un păcat și s-au moștenit de la o generație la alta prejudecăți și stereotipuri negativiste despre sexualitate. Trebuie să spunem că în timpul Imperiului Roman corpul uman era văzut ca un lucru frumos și bineînțeles și partea sexuală. E posibil însă ca lucrurile să fi fost puțin exagerate și de aceea religia să fi pus capăt acestui fapt.Începând cu secolele XVII – XVIII, odată cu Revoluțiile Franceză și Engleză, s-a pus însă accentul pe partea individuală și s-a făcut un pas înainte în ceea ce privește libertatea omului. În secolul XIX libertatea sexuală a început să fie mai mare, dar mascată sub o formă victoriană. Casa regală engleză care a fost văzută ca un model al vieții și regina Victoria sunt privite ca un simbol al ipocriziei. Cu alte cuvinte, în timp ce Casa Regală ținea ca familia să fie pusă pe primul loc, exista tendința nobililor de a înșela și de a face lucruri mai „trăsnite”, „sub perdea”.

Un alt aspect interesant în ceea ce privește problemele sexuale este legat de statutul masculin și feminin. În trecut construcția familială era de tip patriarhal, bărbatul fiind considerat capul familiei, iar femeia proprietatea lui. Bărbatul trebuia să aducă câștigul în casă, el fiind cel ce avea relații cu exteriorul. Femeia trebuia să fie casnică, să se ocupe de educația copiilor, să se ocupe de gospodărie. Bineînțeles că în condițiile în care femeia era sub ordinul bărbatului, satisfacția sexuală a acestuia era tot o obligație a femeii, fără să conteze dacă ea simte sau nu plăcere (la triburile beduine tradiția face în așa fel încât fetiței, când este la o vârstă fragedă, să i se taie clitorisul ca să nu poată simți nici o plăcere). Plăcerea sexuală a bărbatului era foarte scurtă, el știind că nu trebuie să ofere un timp prelungit până la ejaculare. În anii 60 însă, odată cu revoluția feminismului lucrurile au început să fie văzute în altă lumină. Descoperirea prezervativului a făcut ca femeia să nu mai fie stresată ca urmare a faptului că de fiecare dată câbd avea o relație sexuală urma să fie însărcinată, iar relațiile sexuale au început să țină cont de plăcerea reciprocă între bărbat și femeie și nu numai de continuitatea biologică. Diferența dintre relațiile sexuale care au fost în trecut și cele care sunt în prezent constă în faptul că se pune accent mai mare pe prelungirea fiecărei etape din cadrul actului sexual. Masters Johnson, în anii 60 cercetează viața sexuală și ajunge la concluzia că sunt patru faze diferite ale actului sexual:

• Faza de excitare (preludiul) – în care un rol important îl au imaginația, atracția fizică, sărutul, mângâierile
• Faza de platou
• Orgasmul (punctul culminat al actului sexual)
• Faza de relaxare

După menționarea acestor faze vom enumera mai jos diferitele tipuri de tulburări ce pot apărea în viața de cuplu, nu înainte de a preciza faptul că trebuie făcută o diferențiere între tulburările psihosexuale, deviațiile sexuale și problemele de identitate sexuală.

Tulburările în ceea ce privește funcțiile sexuale sunt inhibiții de natură sexuală ce pot proveni dintr-o proastă educație, din conservatorism, tulburări în intimitate și comunicare.

Acestea pot fi:

• Inhibiții în excitare. Bărbatul nu poate ajunge la erecție iar femeia nu se excită. Conform unui studiu făcut in SUA, 83% dintre femei și 16% dintre bărbați aveau astfel de probleme. Aceste dificultăți, precum impotența la bărbați și frigiditatea la femei, pot proveni din probleme psihologice din trecut, din educație, precum și din probleme de natură religioasă și culturală.
• Inhibiții în orgasmul feminin. Mai mult de 80% din femeile din SUA au declarat că nu pot ajunge la orgasm. Multe dintre femei își mint partenerul spunând că au ajuns la orgasm. Acest fapt se poate datora problemelor psihologice personale, stării de teamă, sentimentului de vinovăție, așteptărilor ireale.
• Inhibiția în orgasmul bărbatului (întârziere în ejaculare). În anii 70, 4% din bărbați declarau că nu pot să ejaculeze. Faptul poate proveni dintr-o teamă din trecut, anxietăți, frustrări în viața de cuplu.
• Ejaculare precoce. Tot într-o cercetare făcută în SUA a rezultat că 85% din cazurile de ejaculare precoce au la bază motive de natură psihologică iar 45% din bărbați au ejaculare precoce (printre cauze pot fi probleme familiale, culturale, religioase, sentimentale, lipsa de atracție).
• Penetrarea dureroasă. 10% dintre femei au declarat că au avut probleme cu penetrarea și au simțit dureri în momentul penetrării. Motivele acestui fapt pot fi de asemenea, tot de natură psihologică.
• Vaginismul – încordarea mușchilor la femei, nefiind posibilă penetrarea. 8% dintre femei se confruntă cu astfel de probleme.
• Nimfomania – stare patologică la femei manifestată printr-o excitație sexuală exagerată.